marți, 16 martie 2010

creatiune sau evolutie?

Creatie sau evolutie?

de Gerald J. Counts

Aceste doua teorii cu privire la originea universului se exclud reciproc. Dintre cele doua tipuri stiintifice construite in jurul acestor doua teorii, unul este corect, pe cand celalalt incorect, unul este adevarat, iar celalalt este fals. Fie universul, incluzand si viata de pe pamant a avut un inceput, fie nu a avut. Fie exista un Creator vesnic, fie universul este etern, existand in diferite forme. Deoarece omul nu a fost prezent in vesnicie sau la inceput, el poate doar postula (poate presupune si poate face afirmatii ca baza pentru argumentele sale). Poate banui, specula despre origini, si doar apoi sa le testeze cu observatiile si analizele datelor prezente. Aceasta se face prin presupuneri si extrapolare in trecut bazate pe acele date sau altele derivate din ele. Intr-o analiza finala a tipurilor stiintifice, al creatiei si al evolutiei, amandoua tin de credinta. Stiintific, tipul corect este cel care se potriveste cel mai bine cu informatiile. De aceea, haideti sa aruncam o privire simpla la aceste doua tipuri, in lumina unor anumite informatii.

1. Cele mai insemnate legi stiintifice in ce priveste universul sunt prima si a doua lege a termodinamicii. Expuse simplu, aceste legi afirma ca acum nimic nu se mai creeaza sau anihileaza si ca toate sistemele (vii sau nu), daca nu au alta intentie sau o fiinta inteligenta care sa le mentina, isi pierd din complexitate iar in final se uzeaza si inceteaza a mai functiona. Ce ne arata noua aceste informatii? Raspuns: nimic nu mai este creat sau anihilat acum in Univers, iar acesta se uzeaza si va inceta a mai functiona. Aceasta este ceea ce postuleaza tipul creationist. Tipul evolutionist postuleaza ca Universul, asa cum il stim, a luat fiinta dintr-o materie moarta si de o complexitate inferioara devenind tot mai complex si ajungand chiar sa produca sisteme vii, inclusiv omul. Cu faptele stiintifice asociate, primele doua legi se potrivesc mai bine tipului creationist, facandu-l mai stiintific decat celalalt. Asa stau lucrurile, chiar luand in considerare faptul ca aceste legi sunt bazate pe sisteme inchise.

2. Mai exista o alta lege cunoscuta sub numele de legea „cauzei si efectului”. Orice eveniment este rezultatul uneia sau mai multor cauze. Deci trebuie sa existe un cauzator al evenimentului respectiv. Cauza unui eveniment poate fi un alt eveniment care la randul lui a avut un cauzator. Stiintific, oricine poate concluziona ca trebuie sa fi existat o prima cauza pentru acest univers atat de complex si bine organizat (care totusi se consuma). Din moment ce Cauzatorul trebuie sa fie capabil de a produce evenimentul, „prima cauza” a Universului, cu tot ceea ce contine el, trebuie sa fie mai mareata decat acesta. Nimic mai prejos decat el nu il putea produce. „Prima cauza” a timpului trebuie sa fie mai presus de timp. „Intaia cauza” a vietii trebuie sa fie „vie”. Bineinteles, logic am putea continua la nesfarsit. Evident, cand aceste informatii sunt analizate, „Intiia cauza” a Universului trebuie sa fie cel putin infinita, vesnica, omnipotenta, omniprezenta, omniscienta, individuala si libera de a face tot ce doreste. Tipul cretionist postuleaza o asemenea „Prima Cauza”. Dar cum ramane cu tipul evolutionist? Unii oameni de stiinta cred ca aceasta cauza a aparitiei Universului, asa cum cunoastem astazi a fost un Big Bang.

Este o diferenta mare fata de faptele stiintifice, dar chiar daca ar fi fost asa, ce l-a cauzat, si care a fost cauza cauzei care a cauzat Big Bang-ul? Tipul evolutionist trebuie sa concluzioneze ca energia si/sau materia sunt vesnice. De aceea nu exista o prima cauza a Universului. Acesta, intr-o forma sau alta, a existat prin sine insusi din vesnicie. Aceasta ignora orice ratiune logica a legii stiintifice a cauzei si efectului. A presupune ca nu a existat o prima cauza a universului reprezinta o sustragere de la aceasta lege. Asadar, ce tip se potriveste cel mai bine acestei legi stiintifice? Raspuns: tipul creationist.

3. Dar cum ramane cu fosilele? O multime de date despre fosile s-au colectat din scoarta terestra. Ce ne spun noua aceste date despre creatie si evolutie? In primul rand, tipul evolutionist postuleaza ca dinozaurii si omul nu au trait in acelasi timp pe pamant. Sustin datele aceasta? Nu! Au fost descoperite urme ale omului si ale dinozaurilor unele langa celelalte, in acelasi depozit geologic. Urmele ambelor specii dau dovada ca sunt autentice. Ele dovedesc ca dinozaurii si omul au trait pe pamant in acelasi timp. Bineinteles ca cei care sustin cu tarie evolutionismul nu vor accepta aceste dovezi clare, chiar daca omul si dinozaurii inca traiesc inmpreuna pe pamant. Crocodilii sunt dinozauri (reptile mari) care au supravietuit extinctiei. Cand un evolutionist priveste urmele umane langa cele ale unui dinozaur, in esenta, el spune despre urmele umane: Aceste urme trebuie sa fi fost facute de vreun animal asemanator omnului deoarece oamenii si dinozaurii nu au existat pe pamant in acelasi timp. Aceasta este logica „stiintifica” tipica unui evolutionist. In al doilea rand, daca tipul evolutionist este corect, ar trebui sa existe milioane de fosile care sa dezvaluie forme de viata intermediara intre specii. Dintre milioanele de fosile, nu exista nici macar una care poate fi identificata stiintific ca fiind o creatura intermediara. In privinta fosilelor, macro-evolutia nu are nici o baza stiintifica. Pe de alta parte, tipul creationist postuleaza ca oamenii si dinozaurii au trait pe pamant in acelasi timp si asa cum arata si fosilele, toate speciile de fiinte au fost create asa cum sunt, neexistand fosile intermediare. Aceasta este exact ceea ce fosilele ne dezvaluie. Deci, care este tipul cel mai stiintific din punct de vedere al fosilelor? Raspuns: tipul creationist.

4. Dar despre varsta pamantului? Evolutionismul postuleaza ca pamantul este foarte vechi. Creationismul postuleaza un pamant tanar, desi varsta nu reprezinta un factor. Care tip este sustinut cel mai bine de date? Deoarece probabilitatea statistica a evolutionismului este nula fara un pamant foarte batran, evolutionismul are nevoie de un pamant vechi de milioane de ani. Tezele evolutioniste afirma ca daca se acorda destul timp, orice se poate intampla, chiar si evolutia. Crocodilului, intr-o buna zi, poate sa-i creasca aripi si sa zboare. Deci, conform evolutionismului, cat de batran este pamantul? Raspuns: tot atat de batran cat rocile. Dar cat de vechi sunt rocile? Raspuns: tot atat de vechi cat fosilele. Atunci, cat de vechi sunt fosilele? Raspuns: tot atat de vechi cat rocile. Concluzia evolutionismului: pamantul este destul de vechi pentru a ridica peste zero probabilitatea ca evolutia sa fi avut loc. Ce arata de fapt datele? Estimari, bazate pe uniformitate variaza de la 1750 de ani la peste 5.000.000.000 de ani. Care este cea mai buna estimare? Bineinteles ca pamantul este mai vechi de 1750 de ani, dar altfel, alege singur un numar. Pentru toate scopurile practice, tot la o probabilitate zero a evolutiei vei ajunge. Adevarul este ca varsta Universului si a pamantului nu poate fi determinata de oamenii de stiinta. Creationismul postuleaza ca sistemele pamantului pot fi tinere. Pamantul a fost creat cu o varsta aparenta. De exemplu, primul om a fost creat un adult matur. La varsta de o zi, orice om de stiinta ar concluziona ca avea aproximativ 30 de ani. Exista vreo informatie care sa sustina o varsta tanara a pamantului? Da. Rata de diminuare in campul magnetic al Pamantului produce o estimare a cel mult 10.000 de ani. Rezultatul patrunderii radiocarbonului in sistemul terestru ne da 10.000 de ani; cresterea celei mai vechi parti vii a biosferei noastre indica varsta pamantului ca fiind de 5.000 de ani; dezvoltarea populatiei umane ne da in jur de 4.000 de ani. Ultimele estimari recente sunt tot atat de aproape de varsta adevarata ca si cele care dau o varsta mai mare, probabil chiar mai aproape, din moment ce sunt mai mici. Daca ne incredem in varstele tinere ca fiind cele mai bune estimari stiintifice, atunci creationismul este cel mai justificabil.

5. Care tip, creationismul sau evolutionismul este sustinut cel mai bine de structura geologica a pamantului? Afirmat simplu, evolutionismul postuleaza ca asa numita coloana geologica s-a depus, pe baza teoriei uniformitatii, pe o perioada de milioane de ani. Fosilele din partea inferioara a coloanei ar fi cele mai simple forme de viata si deci primele din seria evolutiei. Urmatorul nivel din coloana ar contine forme de viata mai complexe si deci fac parte dintr-o categorie superioara in evolutie. Ideea este ca pe masura ce formele de viata au evoluat si apoi au murit, ele erau acoperite de eroziunea terenurilor inconjuratoate. Exceptand faptul ca fosile de complexitate diferita sunt uneori gasite la acelasi nivel al coloanei, o alta problema a acestui proces este ca nu se conformeaza structurii fosilelor. Fiintele moarte putrezesc, se transforma in pamant iar oasele lor se imprastie, de aceea nu mai ramane prea mult de fosilizat. Iar apoi, chiar daca fosilele s-ar putea face cu milioanele astfel, se ridica intrebarea: Ce s-a intamplat cu fosilele formelor de viata intermediare? Ar trebui sa existe milioane, dar nu exista nici macar una singura. Dar ce spune creationismul? Acesta postuleaza ca structura geologica a pamantului este in primul rand rezultatul unei catastrofe mondiale (o combinatie de potop, cutremure si vulcani) si consecintelor ei. Doar unii oameni care au fost pregatiti impreuna cu fiintele care aveau nevoie de aer (inclusiv dinozaurii) pe care ei le-au pregatit si fiintele acvatice au supravietuit. Toate celelalte fiinte au murit si multe au fost ingropate in noroiul si sedimentele care s-au depus in urma apelor agitate ale potopului fiind apoi presate in jos de imensele forte implicate in catastrofa. Astfel s-a format coloana geologica impreuna cu milioanele ei de fosile. Presiunea/ temperatura/ timpul operand asupra resturilor ingropate au produs combustibilii fosilieri pe care noi ii folosim astazi ca sursa de energie. Eruperea violenta a pamantului dinaintea catastrofei a schimbat drastic topografia sa. Continentele, avand dupa aceea lanturi muntoase si bazinele oceanice rezultante au trecut apoi printr-o scurta epoca glaciara, lasandu-le intr-o forma foarte asemanatoare cu cea de astazi. Deci, care tip se potriveste cel mai bine datelor geologice? Raspuns: creationismul.

Mai sus avem doar cinci exemple, dar nu conteaza ce date analizam. Din punct de vedere stiintific, toate ajung la acelasi rezultat. Datele se potrivesc intotdeauna creationismului mai bine sau cel putin la fel de bine ca evolutionismului.

Deci, care tip al originilor este cel mai stiintific? Desi inca mai exista multe probleme stiintifice nerezolvate in ce priveste ambele tipuri de origine, raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa fie creationismul. Datele, atunci cand sunt analizate in contextul metodei stiintifice sustin in mod coplesitor creationismul mai presus de evolutionism. Cineva a spus: „Este nevoie de mai multa credinta pentru a crede in evolutionism decat pentru a crede in Dumnezeu”.

Desi exista multi oameni de stiinta care resping evolutionismul in favoarea creationismului, mult mai multi dintre ei cred in evolutionism. De ce? De ce este tratat evolutionismul ca un fapt in sistemul nostru educational, in mass-media si in unele biserici? Poate fiindca lucrurile stau asa cum a declarat odata un adept al evolutionismului: A nega evolutia inseamna a admite ca exista un Dumnezeu, si daca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci noi trebuie sa raspundem pentru faptele noastre in fata Lui. Acest om de stiinta nu a fost adeptul evolutiei datorita analizei lui stiintifice a datelor, ci datorita urii sale fata de Dumnezeu. Creatorul, pe care acest om si multi altii Il resping, ne-a spus de multe ori si in multe feluri ca El a creat cerurile, pamantul si tot ce este in ele. Pe scurt, El a creat Universul. Gasim aceasta in Sfanta Scriptura:

Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o (Exod 20:11).

Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut (Geneza 1:27).

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui (Psalmul 19:1).

‚Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el?’ zice Cel Sfant. Ridicati-va ochii in sus, si priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare e puterea si taria Lui, ca una nu lipseste (Isaia 40: 25-26).

Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care a facut cerurile si le-a intins, care a intins pamantul si cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, si suflet celor ce merg pe el (Isaia 42:5).

Eu am facut pamantul, si am facut pe om pe el; Eu cu mainile Mele am intins cerurile, si am asezat toata ostirea lor (Isaia 45:12).

La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El (Ioan 1:1-3).

Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal (Ioan 1:14).

Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute (Apocalipsa 4:11).

Asa cum am mentionat si la inceputul acestei brosuri, creationismul si evolutionismul se exclud reciproc. A crede in macro-evolutie inseamna a respinge Cuvantul lui Dumnezeu si deci a-L face mincinos. De exemplu, sunt „crestini” care sunt adepti ai unei „evolutii teistice” chiar daca aceasta este contrara Bibliei. Luati aminte la un singur verset:

Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea (Geneza 1:31).

Seara si dimineata” definesc o zi literala, si oricat ar incerca cineva sa elimine cuvintele „foarte bune” sau sa le explice altfel, acestea intotdeauna combat evolutia teistica, teorie care afirma ca Dumnezeu a inceput lucrarea, dar a ales evolutia pentru a o duce la indeplinire. Dumnezeu nu a creat omul sau orice alta faptura din sistemul viu intr-o lupta mortala de supravietuire a celui mai tare. Moartea nu era prezenta atunci cand Dumnezeu a privit la creatia Sa si a spus ca era „foarte buna”. Supravietuirea celui mai tare este rezultatul pacatului omului si blestemului pe care el l-a adus, nu intentia directa a lui Dumnezeu.

De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit... (Romani 5:12).

Caci firea a fost supusa desertaciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nadejdea insa, ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii (Romani 8:20-22).

Draga cititorule,

Tu nu trebuie sa te ingrijorezi de ceea ce spun asa-zisii lideri religiosi sau oameni de stiinta despre origini. Pana la urma, legile stiintifice sunt doar niste formulari a ceea ce deja exista. Tot ce exista a fost creat in aceasta forma, asa dupa cum afirma si adevarata stiinta. Poti citi adevarul despre originea Universului, si mult mai mult decat atat in cea mai exacta si cuprinzatoare Carte a lumii, Sfanta Scriptura. In ea, Autorul ne spune multe despre istoria pamantului, inclusiv inceputurile sale. El ne spune cum doar a vorbit si lumea a luat fiinta:

Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad (Evrei 11:3).

Ne spune chiar si cum se va sfarsi totul.

Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? (2 Petru 3:10-12).

Ce se va intampla dupa acest sfarsit? El ne spune si acest lucru.

Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea (2 Petru 3:13).

Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si paaintul dintai pierisera, si marea nu mai era (Apocalipsa 21:1).

El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut (Apocalipsa 21:4).

Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua (Apocalipsa 21:8).

Locul vesnic in care vei sta depinde daca tu Il crezi pe Dumnezeu sau nu; nu doar cu o credinta a mintii, ci din cele mai adanci strafunduri ale omului dinlauntru. Credinta care te va salva de „a doua moarte” este o credinta ce vine de la Dumnezeu. Este o credinta ce iti zdrobeste si iti umple de remuscari inima datorita pacatului si te pune pe genunchi inaintea Creatorului. Este o credinta care te va determina sa strigi catre Domnul Isus Hristos dintr-o inima plina de pocainta. Te va face sa renunti la orice nadejde pe care o ai in tine insuti sau in orice alt om si sa crezi in Domnul si Mantuitorul Isus Hristos... In vreme ce intrebarea despre care tip de origine este cel mai siintific este una importanta, adevaratul credincios cunoaste raspunsul, deci cea mai importanta intrebare este:

Unde iti vei petrece vesnicia? Cu Dumnezeu in fericirea „cerurilor noi si a pamantului nou” sau vesnic separat de El prin „moartea a doua”? Doar cei ce au viata vesnica vor scapa de „iazul de foc”. Si cine este acela care are viata vesnica? Raspuns: Acela care are pe Fiul.

Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata (1 Ioan 5:11-12).

Cine are pe Fiul lui Dumnezeu? Raspuns: Acela care L-a primit.

El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:10-13)...

David al Israelului a pus aceasta intrebare:

Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfint? (Psalmul 15:1)

David a primit raspunsul:

Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu, si spune adevarul din inima. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau. El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramint in paguba lui. El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata (Psalmul 15:2-5).

Nu! Mantuirea nu este castigata sau obtinuta prin trairea unei vieti curate. Vine de la Dumnezeu, „prin har, ...prin credinta” iar odata primita, ea produce schimbari in viata acelei persoane. Oricine este mantuit de Isus Hristos se va stradui sa traiasca o viata neprihanita. Cele mai mari dorinte ale unui suflet mantuit vor fi sa Il cunoasca si sa fie ca El.

Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant? (Psalmul 42:1).

Draga cititorule, ai fost tu mantuit? Daca nu, crede in Fiul lui Dumnezeu si astfel, nu vei experimenta „moartea a doua”. Dumnezeu ne spune ca el a devenit om pentru a putea distruge puterea satanica a mortii, dusmanul omenirii, si sa dea viata vesnica tuturor celor care vor crede.

Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3:16).

Dumnezeu de asemenea ne spune:

Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire, dupa cum zice Scriptura: ,Oricine crede in el, nu va fi dat de rusine’ In adevar, nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama. Fiindca ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit’ (Romani 10:9-13).

3 comentarii:

  1. www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.

    Daca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll

    RăspundețiȘtergere
  2. O mancare grasa si o bautura tare :


    https://aurelmunteanu.wordpress.com/2011/03/17/predica/

    RăspundețiȘtergere
  3. www.roseinthedesert.wordpress.com s-a mutat pe www.isusedomnul.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere