Raspunsuri concise la zece intrebari despre alegere

Răspunsuri concise la zece întrebări despre alegere



Ce înseamnă alegere?

Mai întâi, să vedem ce înseamnă acest cuvânt. Conform DEX-ului „alegere” exprimă „acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei”; iar verbul „alege” înseamnă „a prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane.” În Biblia în limba română (traducerea D. Cornilescu) găsim următoarele cuvinte cu referire la doctrina biblică a alegerii: a alege - de 11 ori, alegere – de 6 ori, şi ales – de 102 ori; ce înseamnă această doctrină biblică? Înseamnă că Dumnezeu în harul Său îl alege pe păcătos, iar nu păcătosul îl alege pe El. Această alegere a fost făcută încă de la început în Cristos prin harul şi voinţa suverană a lui Dumnezeu pentru o mântuire şi o moştenire veşnică:

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4)

“Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!” (Matei 25:34)

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)


2. Ce versete principale învaţă că Dumnezeu a ales indivizi pentru mântuire înainte de întemeierea lumii?

(Romani 8:29-30) „Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe cari i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”.

(Efeseni 1:4) “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui”

(2 Tesaloniceni 2:13) „Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”

(2 Timotei 1:9) “El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veşnicii”

(Apocalipsa 17:8) „Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni”

Cum poţi împăca alegerea cu expresia „oricine vrea?”

Este foarte simplu. Dacă Dumnezeu nu a ales indivizi pentru mântuire, niciodată nimeni nu va răspunde la chemarea „oricine vrea.” Doar cei aleşi, prin harul dat de Dumnezeu răspund chemării Sale. Domnul Isus a spus că nimeni nu va veni, cu excepţia celor cărora Dumnezeu le dă voinţa să vină.

(Ioan 6:44) „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi „

(Ioan 6:64) „Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă”

Oamenii nu vor veni la Dumnezeu prin puterea voinţei fireşti. Dar cei aleşi vin la Dumnezeu deoarece El lucrează în ei şi voinţa şi înfăptuirea bunei Sale plăceri.
(Ioan 1:13) „Născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”

(Romani 9:16) “Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”

(Filipeni 2:13) „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”

Nu este alegerea prea misterioasă pentru a fi înţeleasă şi predicată?

Noi nu negăm faptul că alegerea este misterioasă. Şi noi ne grăbim să adăugăm că la fel este şi restul Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrinele din el pentru omul firesc.

Dar, atât cât ne învaţă Scriptura noi negăm faptul că alegerea nu poate fi înţeleasă. Dacă noi avem Duhul Sfânt, noi putem înţelege această doctrină pentru că ne este revelată în toată Biblia. Cel mai mare mister al alegerii este acela că Dumnezeu a ales orice păcătoşi nevrednici şi depravaţi pentru mântuire, pe când ei toţi, pe bună dreptate meritau iadul. Scriptura ne spune pur şi simplu că voia lui Dumnezeu a fost să facă aşa. Noi predicăm alegerea pentru că ea este învăţată în Biblie şi fiindcă dacă ea este înţeleasă corect este o mare binecuvântare pentru copiii lui Dumnezeu.

5. Cum rămâne cu 2 Petru 3:9 care spune că Dumnezeu nu vrea ca vreunul să piară?

2 Petru 3:9 nu spune aceasta. Haideţi să-l citim în întregime:

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”

Petru, aici, nu scrie tuturor. Ceea ce spune, că Domnul doreşte ca nici unul să nu piară, nu se referă la toţi. El spune clar că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este pentru „VOI.” Cine sunt (aceşti) „voi” întrebi tu? Citeşte 1 Petru 1:1-2 şi 2 Petru 3:1, şi vei descoperi că Petru a scris amândouă epistolele aleşilor lui Dumnezeu.

(1 Petru 1:1-2) „Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!”

(2 Petru 3:1) „Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. în amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări”

Petru le răspunde aici batjocoritorilor care îşi băteau joc de speranţa creştinilor în a doua revenire a lui Cristos. Batjocoritorii spun: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui?” (vers. 4)
(2 Petru 3:4) “şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Petru explică faptul că Domnul nu a venit încă pentru că are o îndelungă răbdare pentru aleşii săi. El doreşte ca nici unul din ei să nu piară ci cu toţii trebuie să vină la pocăinţă. Să spui că Domnul doreşte ca nici unul din întreaga lume să nu piară relevă o totală neînţelegere a atributelor lui Dumnezeu din partea unuia care face o asemenea afirmaţie. Dacă Dumnezeu nu şi-ar exercita voinţa, aceasta ar dovedi că El nu este suveran şi omnipotent şi l-ar face pe El să fie supus voinţei umane. Voinţa lui Dumnezeu, şi nu voinţa omului este suverană. Iar atâta timp cât există oameni care mor şi merg în iad, este clar că nu este voia lui Dumnezeu să fie salvaţi.

(Daniel 4:35) „Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: Ce faci?”

Dacă alegerea este adevărată, atunci nu este Dumnezeu nedrept?

Nu. Aceeaşi Biblie care învaţă alegerea, afirmă că Dumnezeu e drept.

(Isaia 45:21) „Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela început, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este”

Atunci când Dumnezeu a ales pe unii păcătoşi nevrednici pentru mântuire, El nu a făcut nici o nedreptate. Ei merită iadul pentru păcatul lor, este drept să meargă acolo. Nu alegerea lui Dumnezeu îi trimite acolo, ci păcatele lor. Alegerea lui Dumnezeu doar binecuvântează cu mântuire o mare mulţime pe care nici un om nu o poate număra.

(Apocalipsa 7:9-10) „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Nu are fiecare oportunitatea de a fi mântuit?

Este o nebunie să vorbeşti despre un om pierdut ca având „oportunitatea” de a fi mântuit. Singura oportunitate pe care o doreşte este să-şi trăiască viaţa după bunul său plac. Separat de Duhul Sfânt cel dătător de viaţă prin harul suveran al lui Dumnezeu nimeni nu ar vrea vreodată să fie mântuit. Domnul Isus a spus că oamenii iubesc întunerecul mai degrabă decât lumina.

(Ioan 3:19) „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decât lumina, pentrucă faptele lor erau rele”

Ce se înţelege prin alegere NECONDIŢIONATĂ?

Alegere necondiţionată înseamnă că Dumnezeu şi-a făcut alegerea fără a fi influienţat de nimic anticipat în acei pe care El i-a ales. Alegerea lui Dumnezeu a fost făcută potrivit cu buna lui plăcere în ceea ce El şi-a propus.

(Efeseni 1:9) „Căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi…”

Omul nu l-a influenţat în nici un fel pe Dumnezeu, să aleagă sau să nu aleagă.

De ce predicăm Evanghelia, dacă unii sunt oricum aleşi să meargă în cer?

Aleşii lui Dumnezeu nu sunt aleşi doar pentru a merge în cer, ci ei sunt aleşi pentru a fi mântuiţi în această viaţă iar mai târziu să meargă în ceruri. Noi predicăm Evanghelia tuturor oamenilor pentru că Duhul foloseşte aceasta, pentru a-i chema pe aleşi afară din mijlocul naţiunilor lumii. Aleşii sunt chemaţi la mântuire prin Evanghelia lui Isus Cristos. Toţi cei aleşi vor auzi Evanghelia şi vor fi mântuiţi în timpul vieţii lor, pentru că aşa a rânduit Dumnezeu.

(Fapte 13:48) „Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut”

(Ioan 6:37) “Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”

10. Înseamnă alegerea că Dumnezeu a anticipat cine vor fi aceia care se vor pocăii şi vor crede, a ştiut astfel dinainte cine va fi mântuit, aşa că i-a ales pe ei să fie mântuiţi?

Cu siguranţă nu. Nu ar fi fost nevoie de alegerea oamenilor pentru mântuire, dacă Dumnezeu ar fi anticipat că ei vor crede. Nu există deloc alegere într-o astfel de doctrină. Nu ar avea mai multe consecinţe, decât dacă preşedintele va decreta că şi mâine va fi o zi. Va fi zi mâine, cu sau fără un decret prezidenţial. Dumnezeu nu a prevăzut pocăinţa şi credinţa în nimeni, decât dacă El s-a hotărât să le dea. Dumnezeu a rânduit mai dinainte că aleşii Lui vor fi înviaţi spiritual şi vor primi darul pocăinţei şi credinţei de la Duhul Sfânt. Pocăinţa şi credinţa nu sunt fapte fireşti, ci daruri nemeritate de la Dumnezeu. Pocăinţa vine de la Dumnezeu.

(Fapte 5:31) „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor”

(2 Timotei 2:25) “Să îndrepte cu blândeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului”

(Ieremia 31:18-19) „Aud pe Efraim bocindu-se: M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelele, mă bat pe pulpă; sînt ruşinat şi roş de ruşine, căci port ocara tinereţei mele”

Credinţa este dată de Dumnezeu.

(Ioan 10:26-27) “Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine”

(Ioan 6:67-70) „Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu. Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac”

(Matei 16:17) „Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”

(1 Corinteni 3:5-8) “Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui”

(Efeseni 2:8) “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”

(Filipeni 1:29) “Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”

Această idee, că Dumnezeu îşi bazează alegerea pe ceva anticipat la un individ, este arminianism pur.


În limba română de Aurel Miclea Jr.